Aplaudac sau Cârcotaș, tu din ce tagmă faci parte?
În ultimul timp mi se reproșează tot mai des că aduc la cunoștința publicului doar lucrurile mai puțin plăcute care se întâmplă în Oradea Mare:
Probabil că sunt setat mai mult pe critică decât pe adulat administrația noastră mult iubită de mai toți jurnaliștii și influencerii din România. Dar oare chiar așa de performante și fără cusur sunt toate acțiunile celor care ne conduc?
Io zic că nu:
Iar bani europeni, pe proiecte făcute pe repede-nainte unde nu s-au respectat proceduri, vom mai da înapoi, fiți convinși de asta!
Găurile în buget se vor tot înmulți, iar singura soluție salvatoare pentru Oradea va fi mărirea continuă a tarifelor, taxelor și impozitelor locale, pentru că nu văd o micșorare a cheltuielilor făcute de primărie nici cu lucrările publice, nici cu deconcentratele. Știu, pe mulți dintre voi nu vă deranjază nici această perspectivă a creșterii costurilor, atâta timp cât „se face”.
Dar să nu suflăm în iaurt înainte de vreme…
Cu toate aceste detalii stabilite de la bun început, nu înseamnă că nu văd și lucrurile bune care se fac, iar faptul că pe cele bune nu le menționez sau aplaud, nu este pentru că nu le recunosc!
Sigur că administrația noastră este mai performantă decât altele din țară, care nu au făcut nimic, însă eu cred că deja sunt destui cetățeni care laudă orice se face în urbea și județul nostru indiferent de costuri sau rezultate, încât nu consider că ar fi necesar să le mai pomenesc și eu. Sunt unii oameni care chiar cred că totul se face perfect, și este drepul lor să creadă astfel, însă, eu consider că lucrul acesta este departe de a fi adevărat.
În această lumină, cred că puținii orădeni care critică și sunt avertizori civici în interes public de intregritate sunt necesari și folositori progresului comunității locale!
De fapt, numărul lăudătorilor este atât de mare încât chiar cred că a atins pragul maxim și chiar nu văd unde să mai încapă și alții 🙂
Nu mă deranjează cei care laudă și accept orice opinie în afara celor exclusiviste sau intolerante. Astfel, mi se par foarte periculoase abordări de genul:
- lasă bă să taie toți arborii că-s bătrâni și bolnavi, plantează ei alții mai frumoși, d-ăia ornamentali…
- ce ne trebuie nouă artiști, io nu mă duc la teatru sau filarmonică, să-i dea pe toți afară, că-s niște puturoși…
- să demoleze toate casele dintre blocuri și să facă parcări, cui nu-i convine să dea în judecată, că oricum le dă prea mult pe case…
- nu-i bai că mai dăm înapoi din banii europeni, că și așa am luat mulți și avem de unde…
Voi face în continuare parte din minoritatea cârcotașilor care se ocupă cu ”băgatul bățului prin gard”, cu observarea și comentarea problemelor, din tagma ”băgătorilor de seamă/vină”, nu cu lăudatul mărețelor realizări; nu că nu ar exista, ci pentru că așa cum spuneam sunt deja destui cetățeni dispuși să cânte în strună mult iubiților conducători!
Arbitrariul și totalitarismul se nasc exact din lipsa atitudinii și implicării civice a cetățenilor, în lipsa unei opoziții consolidate, capabile să prezinte argumentat și curajos problemele comunităților!
Ori la noi, vocile care să se opună cu încredere actualei puteri locale sunt tot mai puține și plăpânde, lucru izvorât fie din timiditatea de a te confrunta cu tăvălugul intolerant al aplaudacilor, fie din calculul meschin al pierderii popularității…
Așadar cei care mai cârtesc din când în când împotriva Mai Marilor sunt văzuți mai degrabă niște ”hate-ări” sau ”duși cu pluta” și sunt subiect de mișto sau chiar se confruntă cu oprobiul majorității.
Într-o democrație funcțională, cei care critică argumentat ar trebui respectați nu huliți, iar punctul lor de vedere ar trebui să fie tolerat chiar și de către cei care aplaudă necondiționat orice li se pune înainte! Ori exact despre această toleranță, a opiniilor, se întâmplă de multe ori să nu mai poată fi vorba…
Între majoritatea suficientă și minoritatea critică, o aleg cu ochii închiși pe cea de a doua, nu de dragul opoziției, ci pentru că văd și partea din ce în ce mai goală a paharului.
Fie că sunteți cârcotași sau aplaudaci, fiți toleranți cu opiniile contradictorii și construiți-vă argumentația pe date factuale, nu pe legende și povești spuse de alții, chiar și la televizor! #FărăCultulPersonalității
Vasile Dumitriu Nu puteți sa_mi fiți de folos cu nimic.Clar că nu sunteți un critic obiectiv a celor menționate ci doar un biet cârcotaș.Orice om de bună credință vede și știe că oriunde poate fi loc de mai bine.Faptul că precizați de iubiții noștri conducatori ilustrează ironia unui observator subiectiv. Dvs mergeți mai departe pe calea ce ați ales_o,doar să rețineți că nu toți,in nici un caz eu nu apreciez acest mod de abordare a evientierii unor situații din teren.Sunt convins că dacă ați fi in preajma celor care pun in practica anumite obiective alta ar fi abordarea.
Stimate domn, îmi pare rău că nu vă pot fi de folos, cu siguranță nu toți cei care citesc articolele unui „biet cârcotaș” pot fi de acord cu tot ceea se scrie în ele! Și e bine să fie așa! Cât de obiectiv sau subiectiv sunt, asta depinde din ce unghi privim problema. Dacă o privim din unghiul unui biet expropriat care și-a pierdut căminul, a unui biet cetățean care și-a pierdut parcul în favoarea construirii unei biserici, a altuia care iubește natura si vede cum periodic sunt puși la pământ arborii seculari din preajma căminului său, s-ar putea să fiu un „biet cârcotaș” obiectiv.