Ungaria la răscruce de drumuri

𝐕𝐢𝐤𝐭𝐨𝐫 𝐎𝐫𝐛𝐚𝐧, 𝐥𝐢𝐝𝐞𝐫𝐮𝐥 𝐔𝐄 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐧𝐮 𝐩𝐨𝐚𝐭𝐞 𝐫𝐞𝐧𝐮𝐧𝐭̦𝐚 𝐥𝐚 𝐏𝐮𝐭𝐢𝐧, 𝐬𝐞 𝐜𝐨𝐧𝐟𝐫𝐮𝐧𝐭𝐚̆ 𝐜𝐮 𝐮𝐧 𝐟𝐫𝐨𝐧𝐭 𝐮𝐧𝐢𝐭 𝐢̂𝐧 𝐚𝐥𝐞𝐠𝐞𝐫𝐢𝐥𝐞 𝐝𝐢𝐧 𝐔𝐧𝐠𝐚𝐫𝐢𝐚

(CNN) În urmă cu șase săptămâni, campania electorală a Ungariei arăta și suna foarte diferit.

Miza era deja mare. Viktor Orban, cel mai longeviv lider național din Uniunea Europeană, căuta să-și extindă mandatul de premier autoritar până în al doilea deceniu. Rivalul său, care conduce un front unit al partidelor de opoziție, a denunțat fără îndoială cruciada lui Orban împotriva instituțiilor independente și a statului de drept.
Dar accentul politic era hotărât intern. Când politica externă a ocupat centrul scenei, de obicei, Orban a susținut-o pentru a-și promova acreditările internaționale - cum ar fi pe 1 februarie, când s-a lăudat cu longevitatea sa politică în timp ce se afla la Moscova, la câțiva metri de aliatul său convins, președintele Vladimir Putin.
Acum, totul s-a schimbat. Invazia Ucrainei de către Putin mai târziu în aceeași lună a schimbat cursa, reformulându-și protagoniștii și rescriindu-le argumentele. L-a lăsat pe Orban, considerat pe scară largă drept cel mai pro-Kremlin lider al UE, să meargă pe o frânghie politică. Și a scos în lumina reflectoarelor o încurcătură de ani de zile dintre el și președintele rus, doi oameni puternici ale căror călătorii politice prezintă unele asemănări notabile.
„Dacă vrei să analizezi campania electorală, trebuie să tragi o linie pe 24 februarie”, a declarat Andrea Virág, director de strategie la think tank-ul Institutului Republikon din Budapesta. „De când a început războiul, este complet diferit”.
Cursa, care va culmina cu alegerile de duminică, este acum descrisă de opoziție ca o răscruce între orizontul de est și cel de vest al Ungariei. „Avem o singură alegere: trebuie să alegem Europa în loc de est”, a declarat susținătorilor în această lună candidatul opoziției Péter Marki-Zay, omul care poartă speranțele oricărui critic Orban.
Marki-Zay conduce o coaliție unită a fiecărui partid major de opoziție, un efort fragil și de ultimă suflare care simbolizează cât de dramatic au fost marginalizate partidele anti-Orban la ultimele voturi.
Războiul de la granița Ungariei a adăugat, de asemenea, urgența la ceea ce era deja o relație spinoasă între guvernul său și UE. În timp ce Orban a susținut majoritatea sancțiunilor Europei împotriva Rusiei, acasă pragmatistul politic, care a menținut relații cu dictatorii și democrații de ani de zile, și-a concentrat argumentul pe menținerea Ungariei în afara conflictului și a evitat numeroase oportunități de a-l dezavua pe Putin, chiar dacă liderul rus duce război.
Acum, viitorul politic al lui Orban se bazează pe succesul celei mai complicate schimbări de formă a lui de până acum - într-un autodeclarat pacificator care nu va părăsi Rusia.

𝐂𝐫𝐢𝐭𝐢𝐜𝐮𝐥 𝐥𝐮𝐢 𝐏𝐮𝐭𝐢𝐧 𝐝𝐞𝐯𝐞𝐧𝐢𝐭 𝐚𝐝𝐦𝐢𝐫𝐚𝐭𝐨𝐫

Când Putin, pe atunci în funcția de prim-ministru rus, a lansat prima sa invazie a unei țări vecine în 2008, Orban, la acea vreme în opoziție, după un prim mandat de prim-ministru care s-a încheiat în 2002, a țipat să-l condamne.
Dar în timpul celui de-al doilea mandat de 12 ani la putere, Orban a îmbrățișat o relație de prietenie și de încredere cu Moscova, care l-a făcut o excepție în Europa. Într-un discurs din 2014 în care și-a exprimat intențiile de a construi un „stat iliberal” în Ungaria, el a citat Rusia drept exemplu; în întâlnirea lor din februarie, în timp ce trupele ruse s-au adunat la granița cu Ucraina, Orban i-a vorbit strălucitor lui Putin despre legăturile lor.
Relația dintre cei doi oameni puternici este susținută de încredere economică, dar și de asemănări ideologice, potrivit lui Péter Krekó, directorul Institutului Politic Capital din Budapesta.
„Ungaria lui Orban este foarte departe de Rusia lui Putin – dar Orban a menționat deja că Rusia este unul dintre modelele sale”, a spus Krekó. „Această viziune asupra lumii anti-occidentale, ultra-conservatoare, anti-LGBTQ... (și) o ideologie bazată pe informații sponsorizate de stat” este „destul de asemănătoare” cu primele mișcări ale lui Putin în calitate de președinte, a adăugat el.
„Orban este cel mai pro-Putin premier (din UE) și nu se aștepta deloc la invazie”, a spus Krekó.
Între timp, pe măsură ce majoritatea țărilor UE s-au unit în sprijinul lor pentru Ucraina, relația lui Orban cu Kiev s-a deteriorat de-a lungul anilor. El a împiedicat încercările țării de a forma relații mai strânse cu NATO și s-a ciocnit cu guvernele succesive de la Kiev. Miercuri, ministrul său de externe a acuzat guvernul Ucrainei că se coordonează cu partidele de opoziție din Ungaria, fără a cita dovezi.
Această dinamică a complicat eforturile recente ale UE de a pedepsi Rusia pentru invazia sa. În timp ce Ungaria a susținut în cele din urmă majoritatea sancțiunilor dezvăluite până acum, Orban a fost ferm că măsurile nu sunt extinse la importurile de petrol și gaze rusești. Majoritatea importurilor de petrol și gaze naturale ale Ungariei provin din Rusia, iar 90% dintre familiile maghiare își încălzesc casele cu gaz, a spus Orban în timpul unei vizite recente la Londra.
„Dacă sancțiunile sunt extinse la energie, va apărea o situație în care economia maghiară se va afla sub o presiune insuportabilă și, între timp, probabil că acest lucru nu va dăuna nici măcar rușilor”, a declarat pentru CNN un purtător de cuvânt al guvernului maghiar, expunând declarația lui Orban.

În acest context, cei mai mulți observatori se așteptau ca războiul lui Putin să dăuneze averilor politice ale aliatului său. Opoziția criticase de mult timp așa-numitul efort al lui Orban de Deschidere către Est, care vizează comerțul cu guvernele autoritare din Rusia, China și Turcia.
„Putin reconstruiește imperiul sovietic, iar Orban îl urmărește cu un calm strategic”, a declarat liderul opoziției Marki-Zay la un miting din această săptămână, a informat Reuters.
În schimb, datorită afirmațiilor sale repetate că rivalul său ar trimite trupe maghiare în Ucraina, avansul ușor, dar semnificativ al lui Orban în sondajele de opinie a crescut de la invazie. Marki-Zay a respins aceste sugestii.
„Prim-ministrul chiar strălucește în astfel de situații”, a spus Virag. „Îi place foarte mult să se poziționeze ca apărător al Ungariei – de aceea strategia lor de campanie a fost întotdeauna să creeze inamici și pericole pentru Ungaria”.
Ungaria a primit peste 350.000 de refugiați ucraineni de la invazie, comparabil cu vecina Slovacia, dar mai puțini decât Polonia, România și Moldova, potrivit Înaltului Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați.
Într-un discurs de ziua independenței din 15 martie, Orban s-a angajat să nu trimită nicio armă în Ucraina. El nu a făcut nicio mențiune despre Putin și a refuzat să-considere Rusia drept stat-agresor, catalogând, în schimb, conflictul, ca unul dintre puterile din est și vest, Ungaria fiind „o piesă în jocul lor”.
„Îi ajutăm pe cei care au probleme, dar, în același timp, nu facem niciun pas care ar putea trage Ungaria în necazuri”, a adăugat pentru CNN un purtător de cuvânt al guvernului lui Orban. „Nu putem ajuta pe nimeni în timp ce, în același timp, ne distrugem pe noi înșine – de exemplu, implicându-ne într-un război care nu este războiul nostru, în care nu avem nimic de câștigat și totul de pierdut”.
Acest echivoc pare să fi ajutat poziţia lui electorală. Dar îi pierde și mai mulți prieteni în Europa.
Președintele polonez Andrzej Duda, liderul UE cel mai simpatic față de pozițiile lui Orban privind conservatorismul social și statul de drept, s-a despărțit de aliatul său pentru a condamna politica sa față de Ucraina săptămâna trecută. „Având în vedere moartea a sute și mii de civili... îmi este greu să înțeleg această abordare”, a declarat Duda pentru postul de știri TVN24. „Această politică va fi costisitoare pentru Ungaria, foarte costisitoare”.
Și într-un discurs la Consiliul European de săptămâna trecută, președintele ucrainean Volodimir Zelenski i-a spus în mod clar lui Orban: „Trebuie să decideți singur cu cine sunteți.
„Nu este timp de ezitări”, a adăugat Zelenski. „E timpul să te hotărăști acum.”

„𝐔𝐧𝐠𝐚𝐫𝐢𝐚 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐨 𝐚𝐥𝐭𝐚̆ 𝐭̦𝐚𝐫𝐚̆ 𝐚𝐜𝐮𝐦”

Orban a înfruntat confortabil fiecare contestatar electoral cu care s-a confruntat în ultimul deceniu, ajutat în mare parte de o serie de reforme instituționale care i-au întărit controlul asupra puterii și au înclinat câmpul de joc împotriva vocilor opoziției.
„Ungaria este acum o țară complet diferită decât era acum 12 ani”, a spus Virag. „Întreaga structură a statului s-a schimbat; instituțiile acționează ca parte a guvernului”.
Orban s-a izolat de ani de zile de liderii UE din cauza politicilor dure de imigrare ale țării sale și pentru că a luat măsuri împotriva instituțiilor democratice, inclusiv a organizațiilor civice, mass-media și instituțiile de învățământ.
Partidul său Fidesz a fost suspendat din principalul bloc de centru-dreapta al Parlamentului European în 2019, iar Ungaria, împreună cu Polonia, a pierdut recent o bătălie legală pentru efortul UE de a bloca finanțarea țărilor, ca răspuns la reculul lor democratic.
Ungaria a adoptat o lege în 2017 care impune restricții organizațiilor neguvernamentale care primesc finanțare străină. Aceasta a determinat comparații cu Legea privind agenții străini a Rusiei, care a fost folosită pentru a restrânge vocile opoziției și a mass-mediei independente.
Între timp, reformele universitare au asigurat că facilitățile vor fi acum conduse de fundații, ai căror administratori urmează să fie numiți de guvernul lui Orban, despre care criticii au spus că ar extinde amprenta ideologică a partidului lui Orban în sălile de învățământ superior din Ungaria.

Și UE a contestat frecvent Ungaria cu privire la problemele statului de drept. O lege din 2018, adoptată la scurt timp după ce Orban și-a asigurat un al treilea mandat consecutiv, a creat noi instanțe supravegheate de ministrul justiției pentru a se ocupa de cazurile referitoare la „afaceri guvernamentale”, cum ar fi impozitele și alegerile.
Un purtător de cuvânt al guvernului a declarat pentru CNN că constituția țării, care a fost adoptată în 2011 în timpul actualului mandat al lui Orban la putere, „stipulează că toată lumea va avea dreptul la libertatea de exprimare și că Ungaria recunoaște și protejează libertatea și diversitatea presei”.
Dar pentru mulți unguri care rezistă tendinței iliberale a țării, aceste alegeri reprezintă un impuls final disperat împotriva ingerinței guvernamentale.
„Există realități paralele în acest moment în Ungaria”, a spus Szabolcs Panyi, un jurnalist de investigație care a spus că este unul dintre mulți reporteri maghiari ale căror telefoane au fost monitorizate de software-ul spion Pegasus. „O jumătate din societatea maghiară, [care] consumă mass-media de stat, îl vede pe Orban ca pe un salvator care protejează Ungaria de elita liberală globală occidentală”.
Panyi prevede o amenințare mai largă. „Există o posibilitate foarte viabilă ca această mașinărie de propagandă care a fost încercată și testată în Ungaria să poată fi exportată pentru a sprijini liderii de dreapta care au o idee similară”, a spus el.
Cei care consumă știri din media prietenoasă guvernului din Ungaria văd acum frecvent o „narațiune pro-rusă”, inclusiv sugestii că agresiunea ucraineană a declanșat un conflict, care l-au ajutat pe Orban să-și transmită mesajul anti-intervenționist, a spus Panyi.
„Au un imperiu mediatic enorm”, a adăugat Krekó despre guvernul lui Orban. "Există voci de opoziție, dar sunt mult mai tăcuți. Și implicit, (maghiarii) se lovesc de mesajele guvernului".
Și procesul electoral a fost vizat. O lege adoptată în 2011 a retras liniile de pe harta electorală, în ceea ce partidele de opoziție și mass-media au criticat drept gesturi flagrante. Un purtător de cuvânt al guvernului a negat această afirmație, spunând pentru CNN că este „nefondată și implică o lipsă de cunoștințe despre sistemul electoral maghiar”. Luna trecută, Oficiul European pentru Instituții Democratice și Drepturile Omului (OSCE), a recomandat o operațiune internațională de monitorizare la scară largă pentru votul din 3 aprilie, o acțiune rară pentru un stat UE, după ce a evaluat afirmațiile privind „o deteriorare generală a condițiilor pentru alegeri democratice”.

𝐔𝐧 𝐞𝐱𝐩𝐞𝐫𝐢𝐦𝐞𝐧𝐭 𝐩𝐨𝐥𝐢𝐭𝐢𝐜

Implicațiile de anvergură ale guvernării lui Orban i-au condus pe criticii săi la un gambit politic de ultimă oră. „A fost nevoie de ceva timp, dar opoziția a văzut că singura lor șansă reală de a avea un anumit succes este să se unească”, a spus Virag.
Acum, toate cele șase partide semnificative de opoziție -- de la Verzi și Liberali la Jobbik, anterior de extremă-dreapta și-au suspendat diferențele ideologice substanțiale pentru a se uni în spatele lui Marki-Zay, un primar conservator al unui oraș mic, care el însuși a votat cândva pentru Orban.
Campania lui Marki-Zay sa concentrat inițial pe ceea ce el a numit „dictatura coruptă” a lui Orban, înainte ca invazia Rusiei să ia amploare. Dar Marki-Zay a valorificat de atunci și criza ucraineană, imaginându-l pe Orban drept un autoritar în devenire după modelul lui Putin.

„Integrarea europeană, democrația și economia de piață sunt valori extrem de importante... iar cea mai importantă (problema) este eliminarea corupției”, a spus el la un miting la sfârșitul lunii martie, potrivit Reuters.
O mare parte din mesajul său s-a bazat pe faptul că maghiarii s-au săturat de guvernul actual.
„Ceea ce va decide aceste alegeri este că majoritatea oamenilor s-au săturat de ultimii 12 ani”, a declarat susținătorul Sandor Laszlo pentru Reuters la un alt miting al opoziției. „Ungaria merită în sfârșit calm și pace”, a spus un al doilea alegător, Maria Cseh.
Dar dacă va obține victoria duminică, Marki-Zay se va confrunta cu dificultăți și mai mari la putere. „Nu este o treabă ușoară să menținem această coaliție unită; cele șase partide sunt foarte diferite”, a spus Virag.

𝐑𝐚̆𝐳𝐛𝐨𝐚𝐢𝐞 𝐜𝐮𝐥𝐭𝐮𝐫𝐚𝐥𝐞 𝐬̦𝐢 𝐮𝐧 𝐫𝐞𝐟𝐞𝐫𝐞𝐧𝐝𝐮𝐦 𝐜𝐨𝐧𝐭𝐫𝐨𝐯𝐞𝐫𝐬𝐚𝐭

Profilul lui Marki-Zay a reprezentat în sine o provocare pentru Orban. Un catolic tată de șapte copii și primar al orașului Hódmezővásárhely din sud, victoria sa la alegerile locale a neutralizat linia de atac preferată a prim-ministrului Orban: că oponenții săi sunt liberali neo-marxiști occidentalizați și deconectați de la problemele reale.
Ani de zile, retorica și politicile anti-migranti au fost semnul distinctiv al politicii externe a lui Orban. Dar, în urma atenuării crizei migranților europeni declanșată de conflictul sirian, o mare parte din atenția sa s-a îndreptat către persoanele LGBTQ+, o tendință replicată în Polonia vecină.
Acea cruciadă este „foarte importantă” pentru actualul guvern, a spus Virag, pentru a „convinge alegătorii că există un pericol pentru Ungaria, dar Viktor Orban este aici pentru a-i apăra”.
În aceeași zi cu alegerile, va avea loc un referendum cu privire la controversata lege a lui Orban care interzice „predarea orientării sexuale” și reatribuirea de gen la copii. Guvernul a modificat o lege la sfârșitul anului trecut care interzicea organizarea de referendumuri în aceeași zi cu alegerile, asigurându-se că baza sa de dreapta este motivată să se prezinte.
„Suntem uniți și, prin urmare, vom câștiga și referendumul cu care vom opri la granițele noastre nebunia de gen care mătura lumea occidentală”, a spus Orban în discursul său din 15 martie.
Controversata lege a educației LGBTQ+, adoptată anul trecut, prezintă asemănări cu legea Rusiei împotriva „propagandei” homosexuale, care a fost condamnată în mod similar de Occident, iar activiștii LGBTQ+ spun că formularea acesteia îi confundă cu pedofilii și îi izolează și mai mult de societatea maghiară.
„În întreaga lume, guvernele mobilizează stereotipuri obosite și ofensatoare care prezintă persoanele LGBT ca pe o amenințare la adresa copiilor, pentru a obține sprijin politic”, a declarat Ryan Thoreson, cercetător în domeniul drepturilor LGBT pentru organul de supraveghere global Human Rights Watch, pentru CNN referitor la votul din Ungaria. „Drepturile omului nu ar trebui supuse la vot”.

Președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a numit legea drept o „rușine” care contravine valorilor UE, iar premierul olandez Mark Rutte a ajuns până la a spune că Ungaria „nu mai are loc în UE”.
Dar supunerea chestiunii la un referendum alături de un vot electoral național a fost respinsă ca o cascadorie de mulți observatori. „Populația maghiară nu este foarte liberală când vine vorba de probleme culturale”, dar nu are sentimente puternice față de persoanele LGBT+, a spus Virag. „Chiar înainte de război a fost o problemă minoră”.
Retorica în jurul referendumului a fost cu mult eclipsată de votul parlamentar și este posibil să nu atingă pragul de voturi valide de 50% din electoratul necesar pentru a fi considerat valid, aceeași soartă care a avut-o și la un referendum similar controversat din 2016 privind Cote de migranți din UE. Legea educației LGBTQ+ este totuși deja în vigoare.
Rezultatele referendumului, însă, este puțin probabil să-l descurajeze pe Orban dacă își revendică premiul principal de încă patru ani de mandat.
Un eșec al frontului unit de opoziție ar oferi o dovadă suplimentară a dominației lui Orban asupra politicii maghiare și, dacă va avea o majoritate considerabilă, ar fi de așteptat să se miște rapid pentru a-și consolida poziția în continuare.
"Cu fiecare alegere, Ungaria devine din ce în ce mai iliberală. Alegerile devin din ce în ce mai nedrepte", a spus Krekó.
„Dacă opoziția nu poate ajunge la o majoritate sau nu-l poate împinge pe Orban într-o majoritate foarte strânsă, data viitoare va fi și mai dificilă”.